Un drum pierdut în beznă, orbitor,
şi brusc, în faţă, ca în vis, o poartă,
de invizibili muri despărţitor.
Iar lemnul porţii are scoarţa arsă,
dar ţine încă, pe o muche-ntoarsă,
blazonul princiar şi stema lui.
Eşti înlăuntru, oaspe. Dar al cui?
Şi spaima-n gol din ochi ţi se revarsă.
traducere de Paul Abucean
vezi mai multe poezii de: Rainer Maria Rilke