De ce zboară ziua - Rene Char

În timpul vieţii sale, poetul se reazimă de vreun
copac, sau mare, sau taluz, sau nor de o culoare oarecare,
o clipă, daca îi permit împrejurările. El nu-i sudat de
rătăcirea altuia. Dragostea lui, şi în-ţelegerea, şi
fericirea, îşi au echivalentul în toate locurile unde el
n-a fost, unde nu se duce niciodată, la străini pe care nu-i
va cunoaşte. Când se ridica tonul îm faţa lui, când e împins
către considerente făcute să reţină, dacă sunt invocate
astrele în ceea ce-l priveşte, el răspunde ca e din ţara
de alături, din cerul care tocmai a fost înghiţit.
Poetul însufleţeşte apoi aleargă la deznodământ.
Seara, deşi păstrează pe obraji multe gropiţe de
ucenic, e-un trecător politicos cel ce grăbeşte despărţirile
pentru a fi de faţă când se scoate pâinea din cuptor.

Traducere de Gellu Naum



vezi mai multe poezii de: Rene Char




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.