Retragerea zborurilor - Gerra Orivera
Poezie adăugată de: Gerra Orivera

    duminică, 21 iunie 2015

nu mai întind mâna către voi
singura mână (cealaltă împletea zborurile)
pe care o învăţasem să frământe
coca realului precum gospodina blajină
pâinea cea de toate zilele
palma forfotea de inimi nevăzute
prelungea ţărmurile degetelor cu toate holdele
rumenite cuptoare să exhibe bogăţia
nevăzută pâine harnică înflorea zilnic căuşul palmei
arcuia darul punte spre ceruri
deşi răsfoia văzduhuri între coastele voastre
să vă-nveţe înălţarea
aţi crezut că cerşeşte
şi-aţi biciuit-o cu arsura scuipatului
vârcolaci ai umbrelor ochii şi-au înfipt colţii adânc
în inimă sângerează haşurări de neguri

palma s-a închis domol
a tras storul pleoapei peste daruri
să n-o mai ardă acidul urii

mâna mea
nu mai flutură nici o atingere
nu mai iradiaziază căldură
a concentrat teritoriile într-o aripă
i-a redat libertatea dintâi
pe zboruri
mişcător univers să deschidă

respiră şi mângâie
lume
alta



vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Asa este Gerra, am observat si eu preocuparea ta de a nu avea... preocuparea semnelor de punctuatie :) si chiar asa am si interpretat-o, ca pe o libertate de alegere a sensurilor, ceea ce numai un artist poate oferi. Recunosc ca nu-mi este prea usor sa descifrez mereu aceste sensuri si cel mai mult mi-as dori sa intuiesc chiar mesajul pe care l-ai avut tu in vedere când ai scris. Aceste crochiuri lasate la voia cititorului pot lasa impresia unei detasari a ta, ca autor, de meajul esential, a unui vers scris de un adevarat profesionist, la comanda tot a lui, dar fara o implicare reala in trairea autentica ce se doreste a fi transmisa. Si stiu ca nu este asa. Pe de alta parte, este posibil ca si eu sa fiu tributar unui obicei conformist de a avea totul mura-n gura, ca cititor, ca doar asa ne-au invatat la scoala:) Asta poate fi, intr-adevar, o limitare, dar marturisesc ca eu, unul, simt nevoia de o anumita standardizare a scrisului. In final, cred ca adevarul e undeva la mijloc si stiu sigur ca tu nu vei schimba nimic in privinta asta, iar pentru siguranta de sine nu pot decat sa te felicit, pentru ca si eu am rigorile mele in ce priveste propriile scrieri si, oricat mi-ar cere altcineva sa ies din ele, nu o voi face, fiind convins ca asa este cel mai bine. Cu drag si aprecieri sincere,
andreionthepoetry
duminică, 21 iunie 2015


Mulțumiri de scanări Camelia! Drag!
Gerra Orivera (autor)
duminică, 21 iunie 2015


N-aș știi să răspund total, Criticule! Ce știu sigur e c-ai avea un rebel mai puțin pe site!!! Ar fi bine?! Ar fi rău?! Nu știu - doar voi......

În privința rugăminții tale.....
Într-o poezie a mea foarte veche Criticule, scriam:
”Iartă zănatica fiinţă ce vine în cascade nestăpânite
şi-ţi tulbură câteodată
serenitatea clipei ce-şi caută izvorul,
nu o certa prea tare c-aleargă după tunet
sau odihneşte vulturi,
că poate fi oriunde nu aşteaptă nimeni
şi nici o mare nu-i adoarme-n palmă
— nimic nu face cu gând umbros
sau socotit anume!...”

Dacă modul meu de a scrie poezie ar fi un capriciu sau o comoditate - n-aș ezita să te ascult! Dar nu este cazul! Deși nu pare - poezia mea are o matematică stranie, iar punctuația pur și simplu mi-ar distruge-o! Eu nici nu știu dacă scriu poezie (în accepțiunea obisnuită a cuvântului), fac doar niște crochiuri de spirit și deschid noi uși în fagurele privirii! Nu știu dacă ai observat cât îmi place planul 2 -3 – 4 – poemele mele se pot desfășura în fotograme care, depinde de unde pune semne de punctuație creierul tău când citește, poate arăta o imagine sau alta! A pune punctuație înseamnă să trasezi exact în ce mod se ”citește” poezia”, care-s posibilele decodări! Ceea ce ar contrazice flagrant însăși motivația pentru care eu scriu poezie! POEZIA sufletului meu are ferestrele deschise – se poate intra și ieși din ea pe oriunde – așa vreau să fie și poezia pe care o dăruiesc lumii! Cu ferestrele deschise – să ieșiți din ea pe unde doriți ca să începeți propria voastră poezie! Aparentele granițe să fie aleatorii – posibilele suprapuneri ale voastre cât mai multe! Reține Criticule – eu fac doar crochiuri, TABLOUL îl pictați voi! Și acela este important! Eu sunt doar puntea spre VIZIUNEA voastră!
În speranța că mi-ai înțeles motivația profundă pentru care mi-e imposibil să-ți ascult rugămintea, te îmbrățișez cu toate rugurile mele!

P.S. Pot doar să-ți promit că-mi voi rafina ochiul inimii ce privește lumea cât de mult pot pentru ca hașurările mele să strălucească!!!
Salut scânteia divină din tine! Îmbrățișări!
Gerra Orivera (autor)
duminică, 21 iunie 2015


Metafore deosebite, profunde, marca Gerra! :-) Am citit cu interes și plăcere!
Camelia Ardelean
duminică, 21 iunie 2015


GERRA, ce m-as face eu fara tine pe site?

Te rog, incearca sa pui semne de punctuatie...undeva in versul tau lumina trece in lumini si se si intoarce , dar neghidata la intoarcere si se rataceste...

te rog, tu esti speciala Gerra, nu pune piedica luminilor prin citeva semne ...

te rog...

si nu gresesc Gerra, cersesc sa pui semne...

Te imbratisez cu sufletul si te mai astept,,,
CRITICUL BLIND
duminică, 21 iunie 2015


Subscriu total la ce ai spus...
andreionthepoetry
duminică, 21 iunie 2015


Ca și descendența noastră andreionthepoetry!.... Pe care atât de orbi ne-o renegăm.... Reverență!
Gerra Orivera (autor)
duminică, 21 iunie 2015


Frumos si transcendental... Indeamna la meditatie profunda.
andreionthepoetry
duminică, 21 iunie 2015