Un corb aşezat pe umărul meu
Loveşte, loveşte, loveşte...
Mă-ntreabă de tine şi Dumnezeu –
Vorbeşte, vorbeşte, vorbeşte...
Nu ştiu să-i răspund, putere – să uiţi,
Ce multă, ce multă, ce multă...
Sunt mame ce-şi plâng copiii pierduţi,
Ascultă, ascultă, ascultă...
Un corb aşezat pe umărul meu
Vorbeşte, vorbeşte, vorbeşte...
Mă-ntreabă cine mai e Dumnezeu –
Loveşte, loveşte, loveşte...
Nu pot să mai tac, durere – nu uiţi,
Ascultă, ascultă, ascultă...
E-o mamă-n baltă de lacrimi de sfinţi,
Ce multă, ce multă, ce multă...
16 iulie 2016, Constanţa
vezi mai multe poezii de: lorena.craia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.