Rugăciune - Val
Poezie adăugată de: Val

    joi, 13 august 2015

De ce nu vrei ca să mă faci Tu, Doamne,
Fără pantofi, cravată, fără haine,
Fără nădragi, sau cu, dar fără craci,
S-arăt cel mai sărac dintre săraci ?!

Şi să m-arunci ca pe-un nimic, Părinte,
Acolo unde iadu-i mai fierbinte,
Pe-o plajă, pe-undeva prin Caraibe,
Pierdut s-ajung prin fumul de Cohibe ;

Mulatelor, să nu le dai răgaz,
În nopţi, gol să mă frigă, fără gaz,
Iar zilele, din zori, din madrugade,
În rom, pe rând, mă fiarbă şi-n lambade ;

Înfometat de-oi fi, să râzi de mine
Cât poţi de mult şi cât poţi Tu de bine,
Negritele, să-mi dea din coconate
Să muşc şi să le sug pe săturate,

Şi pedepsit, când ars voi fi de soare,
Cu-n deget doar, un brânci să-mi dai în mare,
Iar de-oi răgni de sete, cu durere,
Tu, apa mării...fă-o toată bere.

Valeriu Cercel



vezi mai multe poezii de: Val




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Am incercat sa dau o "tenta" de Caraibe. Pe-acolo asa se zice, mulata!
Val (autor)
marţi, 18 august 2015


Imi plac versurile tale
alice
vineri, 14 august 2015


Desi rugăciunea ta este o lumeasca joaca de-a patima, poezia in sine e foarte frumoasa, se vede cat talent ai.

In loc de "mulatelor" cred ca trebuie "mulatrelor", scuze de intervenție.

Imi place cum scrii.
andreionthepoetry
joi, 13 august 2015