Grădina tainei XII - Şabestari
Adăugat de: ALapis

OCHII ŞI GURA

Vezi, ochii Lui ne iscă beţiile şi dorul.
De pe-a Lui buză vieţii pornitu-i-a izvorul.

Când ochii Lui în inimi stârnesc tristeţi şi chin,
pe-un suflet bolnav gura-l îl vindecă deplin.

Când ochii Lui spre lume privirea nu şi-o-ndreaptă,
cuvântul Lui e harul ce oamenii-l aşteaptă.

Privirea ce-o aruncă-i momeala din capcane.
Sunt colţurile gurii-ale crâşmelor cotloane.

C-o singură-ncruntare, EL lumea o zdrobeşte,
dar c-un sărut pe urmă la loc o întregeşte.

Privirea Lui ne fierbe tot sângele din vine.
Cuvântu-l pe-orice suflet îl smulge-oricând din sine.

C-o singură ocheadă, El inimi jefuieşte.
C-un zâmbet El pe-un suflet deplin îl izbăveşte.

Să te-alipeşti de ochii şi gura Lui de-ai vrea,
doar „nu" ţi-ar spune ochii, şi buzele că „da"...

Privirea Lui ne face ca duhul să ni-l dăm,
dar c-un sărut ne face-napoi să ni-l luăm.

În lanţul lor, zulufii prind inimile toate.
Fac sufletele-ncolo şi-ncoace a se zbate.

Când Domnu-şi dă în lături zulufii de-abanos
nu mai rămâne-n lume niciun necredincios.

Dar dacă El zulufii i-ar ţine-n loc mereu,
n-ai mai găsi vreun suflet să creadă-n Dumnezeu.

De şi-ar tăia zulufii, ce rău în asta-ar fi?
Nu s-ar scurta-atunci noaptea şi ziua s-ar lungi?

Atunci când caravana raţiunii-n mâini îi cade,
o leagă strâns cu lanţul zulufilor, s-o prade.

Zulufilor de tihnă nicicând, vezi, nu le pasă.
Ne-aduc ba dimineaţa, ba noaptea-ntunecoasă.

Iar inima-mi zulufii îi ia drept pilduire:
nu-şi află niciodată o clipă de tihnire.



vezi mai multe poezii de: Şabestari




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.