Grădina tainei(V) - Şabestari
Adăugat de: ALapis

ÎNTREBAREA 4

Zi-mi cine e drumeţul la drum acum pornit?
Cui i se poate spune că-i om desăvârşit?

Răspuns(1)
Mă-ntrebi: „Cine-i drumeţul mergând tot înainte?"
E cel care-şi cunoaşte deplin a lui sorginte.

Şi drumeţia-l duce pe vrednicul drumar,
de la ce-i posibil - la ce e necesar.

El e drumeţul care, grăbindu-se pe drum,
s-a curăţat pe sine ca flacăra de fum.

Întors din drumeţia dintâi, a devenit,
pe-a doua împlinind-o, un om desăvârşit.

RĂSPUNS(2)
Vezi, tainei Unităţii ajunge să-i dea glas
doar cel care nu face pe drum niciun popas.

Suprema Existenţă cunoscătoru-o ştie.
Supremei Existenţe i-aduce mărturie.

El nu cunoaşte-o altă existenţă-adevărată.
Decât oricare alta, Ea e cea mai curată.

Cum viaţa ta întreagă e doar o buruiană,
grăbeşte-te şi smulge-o! Fii fără de prihană!

Şi curăţă prea bine al inimii lăcaş,
să-şi facă îndrăgitul din el al Său sălaş.

Când vei pleca din tine,-nlăuntru-ţi va intra,
şi-n tine, far' de tine, splendoarea-şi v-arăta.

Cât timp mai este omul de viaţă întinat,
cunoaşterea n-ajunge l-al ei izvor curat.

Cât timp nu-nlături stăvili ce-nchid al tău făgaş,
lumina-l n-o să intre-n al inimii lăcaş.

Aşa cum patru stăvili tu afli-n astă lume,
tot astfel sunt şi patru purificări anume.

Întâia-i să te cureţi de-orice dorinţi trupeşti.
A doua de păcate, ispite diavoleşti.

A treia-i să te cureţi de-orice urât nărav,
ce-l face pe-om s-ajungă un animal hulpav.

A patra-i să te cureţi de tot ce-ai tăinuit.
Aicea drumeţia a-ajuns la-al ei sfârşit.

Doar cel ce-n chipu-acesta s-a curăţat deplin,
e vrednic să se roage apoi la Cel Divin.

Pân-ce de al tău sine nu te vei lepăda,
cum crezi c-adevărată v-ajunge ruga ta?

Doar când a ta esenţă va fi făr-de-amalgam,
v-ajunge a ta rugă „al ochilor balsam".

Şi orice deosebire va fi dispărut
între cel ce cunoaşte şi Cel cunoscut.



vezi mai multe poezii de: Şabestari




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.