Grădinea tainei(IV) - Şabestari
Adăugat de: ALapis

ÎNTREBAREA 3
Eu cine-s oare, cine? Şi ce ştiu despre mine?
Şi ce poate să-nsemne: „a drumeţi în tine"?

RĂSPUNS

„Eu cine-s oare, cine?" — tu mă întrebi mereu —
„Vorbeşte-mi despre mine, să aflu cine-s eu!"

Suprema Existenţă când se vădeşte-n lume,
cuvântul eu devine atuncea al Ei nume.

Şi eu şi tu deci suntem sclipirile ce-apar
prin zăbrelita nişă din sfântul Ei fanar.

Şi trupuri ca şi duhuri sunt toate o lumină,
ce din oglinzi sau facle ţâşneşte-atunci deplină.

În schimb tu spui adesea: „În orice-mprejurare,
cuvântul eu arată a noastră cugetare."

Doar după judecată de te călăuzeşti,
tu sinele de-o parte a ta nu-l deosebeşti.

Cunoaşte-ti al tău sine şi n-o să-ntreci măsura.
Grăsimea, vezi, nu este totuna cu-umflătura.

Şi decât trup şi suflet e eul mai presus,
căci sufletul şi trupul sunt părţi ce-i s-au supus.

Tu, dincolo de spaţiu şi timp vezi de te ţine!
Desprinde-te de lume! Fii lumea pentru tine!

Un rai e Existenţa şi-un iad ce-i trecător,
şi eu şi tu la mijloc, drept văl despărţitor.

Când acest văl dispare din faţa ta, atunci
nimic nu mai rămâne din crezuri şi porunci.

Poruncile credinţei iscate-s de-al tău eu,
menite să constrângă şi duh şi trup mereu.

Dar eul tău la mijloc de nu s-ar mai găsi,
la ce-ar mai fi nevoie de temple şi geamii?

Doar din doi paşi drumeţu-acest drum îl împlineşte,
deşi plin de primejdii de-a lungu-i se vădeşte.

Cu-ntâiul pas ajunge pân-la Unicitate.
Cu-al doilea pas al vieţii pustiu el îl străbate.

În acel loc multiplul şi Unul sunt totuna,
cum unu-n orice număr se află-ntotdeauna.

Tu eşti pluralitatea ce-a-ajuns Unicitate.
Tu eşti Unicitatea ce-a-ajuns pluralitate.

Dezleagă taina-acela ce-alege calea dreaptă
şi părăseşte partea - şi înspre Tot se-ndreaptă.



vezi mai multe poezii de: Şabestari




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.