Salcia - bragagiu
Poezie adăugată de: bragagiu

    sâmbătă, 19 septembrie 2015

Își mână toamna armăsarii
Cu aur în harnașamente
Unde cu purpura arțarii
Ridică stele din momente.

Lovesc potcoavele de aur
În pomii ce-și astupă fața
Cu voioșia de centaur
Ce-aleargă să-și întreacă viața.

Din urmă frunze-nțepenite
De parcă-ar vrea să prindă aer
Se desfășoară obosite
Ca fataliste fără vaier.

Ecouri unduiesc cerințe
Din fricile de alte grele,
Dar prinse-s în circumferințe
De anualele inele.

Iar toamna nu aude păsuri
Mânând duios și blând buiecii
Acolo unde mii de păsări
Vor peste zare să încerce.

Îndepărtată nu răspunde
Nici la un dor, nici la avânturi
De râul undele pe unde
Aruncă-n pietre și pământuri.

Și salcia cu plete blonde
Oftează sinceră spre ape
Că valurile vagabonde
O depărtare vor s-adape.

Când ea-i mai singură pe malul
Pe care-atât de bine-l știe,
Însă nu vede principalul
În viața ei așa sălcie.

Iată și toamna-ncet se duce
Cu bidiviii ei de-aramă,
Iar ea așteaptă la răscruce
Și nimenea nu o mai cheamă.
Victor Bragagiu



vezi mai multe poezii de: bragagiu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Dragii mei, vă mulțumesc din tot sufletul!
bragagiu (autor)
luni, 21 septembrie 2015


Excelentă compoziție, superbe metafore !
mirimirela
duminică, 20 septembrie 2015


Asa da! Poezia lirica va este definitorie ca stil ...:) ...

Pe ici pe colo , ar mai putea fi slefuita ...dar este incantatoare .

Multumesc !

Cu drag !
Adina Speranta
duminică, 20 septembrie 2015


E ceva ce iti unge sufletul!
n_catalin
duminică, 20 septembrie 2015


Frumoasa poezie..

Fii binecuvantat Victor..
M Horlaci
sâmbătă, 19 septembrie 2015


Frumos mai scrii domnule Bragagiu!
gabriela
sâmbătă, 19 septembrie 2015


Foarte profunde aceste versuri. Bravo
oana
sâmbătă, 19 septembrie 2015