sălcii plângătoare - Ioan Grigoraș & Liliana Trif
Poezie adăugată de: nutzu

    marţi, 02 august 2016

oare mai ninge mult cu-atâta caniculă
seceta asta mă omoară
nici roua nu mai plouă
simt pe buze praful din petale
mă arde

o să mă usuc dacă nu-mi alinți sufletul
cu picioarele desculțe și reci
cu degetele lungi și răcoroase
ca-n primăvara când îmi atingeai claviatura
cu mâinile-amândouă
cu palma piciorului stâng
să beau şampanie cu gheață din căușul ei

era răcoare
ploua peste trupurile noastre umede
și totuși simțeam seceta cum mă usucă
ca pe-o salcie plângătoare
de dorul tău
***
s-au întors ploile
parcă musonul ar fi rătăcit drumul spre asia
tălpile calcă lutul umed
urmele paşilor se şterg amnezice
şi paşii tăi
ce mal de incertitudine bătătoresc
unde scriu istoria trecerii
prin povestea insuportabilei absenţe

mă dori
ca şi cum timpul mi-ar smulge din trup
bucăţi de inocenţă
cu fiecare pas mă dori mai mult
nici nu mai ştiu dacă te îndepărtezi
sau te apropii
lentila vremii stă între noi
hotar al sorţii
iar eu
tot aşa cum ştii
depăn tristeţi pe ghemul tăcerii

ioan grigoraș & liliana trif



vezi mai multe poezii de: nutzu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

mulțumim frumos, eugenia...
nutzu (autor)
marţi, 02 august 2016


O poezie frumoasă cu metafore ce reuşesc să pună în evidenţă trăirile interioare ale autorilor.
eugenia
marţi, 02 august 2016