Scrisoare către cititor * - Adrian Erbiceanu
Poezie adăugată de: Adrian Erbiceanu

    marţi, 01 decembrie 2015

Pe fiecare filă a cărţii care-o scriu
Las sufletu-mi să cearnă tăcere şi pustiu;
În fiecare urmă, pe drumul ce-l străbat,
Se-aşează praful vremii, precum un greu lăcat.
E-n toate-o-nlănţuire ce-ncerc să o dezleg
Când vremea se încoardă şi mă cuprinde-ntreg
Şi nu-mi lasă răgazul cu mintea să m-adun,
De parc-ar vrea să spună ce n-aş voi să spun.

Dar nu ştiu cum se-ntâmplă, căci nu mi-e-n obicei
Să mă aşez la masă când bate ora trei
Rând după rând să-nşirui, de nu mă pot opri
Decât târziu, când noaptea s-a prefăcut în zi;
Când gândurile toate, captate într-un mit,
La pragul dimineţii mi s-au orânduit
Şi s-au lăsat să cadă – din greu, către mai greu –
Pe tot ce mă-nconjoară. Şi pe trecutul meu.

Văd umbre ce se-adună, pierdute, fără glas.
Să fie oare viaţa, atât cât mi-a rămas?
Că nu mai ştiu din suflet ce neguri să discern,
Ce adevăr mi-e cale, cât drumui prin infern
Şi lumii în ce rosturi înalte m-am deschis
Cum visul către viaţă şi viaţa către vis.
Că-n cele ce urmează e-atâta adevăr –
Încât de-ar fi cu forţa de el să mă dezbăr –
N-aş mai avea din mine nimic să mai aleg
Când umbrele m-or prinde şi cotropi întreg.

Trecut prin ani de pâclă – orânduiţi ceţos –
Ca viforul ce bate şi te pătrunde-n os,
Natalele meleaguri le-am străbătut avid
Cercând a înţelege ce pot; şi să decid
De am sau nu putere să le aşez la rând
Pe foaia ce stă gata să ardă, fumegând...

Bat clipele din aripi, torcând în jurul lor
Un iureş, ca o horă în ritm absorbitor,
Ce mă ridică-n trepte, din ce în ce mai sus...
C-atâtea se cer spuse şi încă nu s-au spus.
Îmi fac doar datoria, acuma, când descind,
Cercând povestea vieţii în pagini s-o cuprind,
Cu gândul că, la vremea când anii ne-or cerni,
Ne-om depăna aleanul – poveste – la copii...
Iar ei purtând lumina – cuvânt, după cuvânt –
Vor da de-o umbră caldă. Şi-o urmă pe pământ...

* (Poezie de deschidere a volumului Divina Tragedie, Edit. Tribuna, Sibiu, 2004)



vezi mai multe poezii de: Adrian Erbiceanu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Multumesc pentru explicatie , intr-adevar am considerat ca e vorba de substantiv si nu de verb.
Desi mi s-a parut curios sa fie o greseala de genul acesteia intr-o astfel de poezie atat de atent scrisa , m-am grabit sa intreb si nu am gandit mai mult , asadar, imi cer scuze .
Cu stima .
Adina Speranta
duminică, 06 decembrie 2015


Profunda,filozofica pozie.Imi place!
SAlecsandru
sâmbătă, 05 decembrie 2015


Mulțumesc tuturor acelora care au avut plăcerea să citească poezia și să lase un semn.
O notă pentru Adina Speranță: în versul specificat, presupunând că vă referiți la cuvântul "drumui", forma folosită este corectă. În cazul de față nu este vorba de substantivul "drum", așa cum s-ar putea crede, ci de verbul "a drumui", adică "a merge", formă rar utilizată, dar pe care am considerat-o absolut necesară. (Este adevărat că verbul este intranzitiv și că mi-am permis să-l adaptez pentru a face versul cât mai cursiv).
(A se vedea și DEX ONLINE: DRUMUÍ vb. v. călători, colinda, cutreiera, peregrina, umbla, voiaja. Sursa: Sinonime (2002)
.
Sincere mulțumiri pentru intervenție.
Adrian Erbiceanu (autor)
vineri, 04 decembrie 2015


Las semn de apreciere pentru aceasta poezie deosebita , scrisa cu pana sigura a maturitatii poetice . Remarcabile antitezele intalnite ... Perfecta punctare pe trecut in versul :
Şi s-au lăsat să cadă – din greu, către mai greu –
Pe tot ce mă-nconjoară. Şi pe trecutul meu.

Daca ar fi fost scris legat , fara a a se pune punct nu ar fi avut acelasi impact. Asta denota o atentie sporita pentru mesaj , pentru constructia poeziei .

Nu am cuvinte sa exprim bucuria pentru aceasta creatie poetica !

O mica erata in versul "Ce adevăr mi-e cale, cât drumui prin infern"...
Cu stima !
Adina Speranta
joi, 03 decembrie 2015


O viata intr-o poezie spusa discret si cu temere pentru ce va urma cand doar umbra va ramane in urma noastra dar cu speranta ca ai nostri copii ne vor aminti in viata lor Frumoasa poezie felicitari pt postare!
lorelei
miercuri, 02 decembrie 2015


Superb! Mă înclin!!
viorica
miercuri, 02 decembrie 2015


frumos, felicitări pentru versuri şi mesaj.
Crystal
miercuri, 02 decembrie 2015