Seceta lui Labiș - Costel Zăgan
Poezie adăugată de: Costel Zgan

    luni, 01 august 2016

Seceta a ucis orice boare de vânt

poetul s-a topit și-a intrat în pământ

cuvintele-au albit ca părul din barbă

și-s tot mai rare și nimeni nu-ntreabă




Desculți aleargă copiii prin cer

cu gura uscată nimic nu mai cer

și mamele au pieptul uscat și bătut

de parcă nicicând vai n-au născut




Că miezul de foc al pământului poate

își mută iar iadul de noi mai aproape

înnebuniți cu toții duc mâna la gât

să umple găleata cu sânge atât




Costel Zăgan, ODE GINGAȘE



vezi mai multe poezii de: Costel Zgan




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Iadul se mută zi de zi mai aproape de noi!
Un adevăr dureros, o revoltă pe măsura !
stefan doroftei doimaneanu
miercuri, 03 august 2016


Inca un poem scris deosebit!
mirela
marţi, 02 august 2016