Cîinilor, cîinilor veniţi aici
Cu botul în mîinile mele.
N-ar fi oare vremea ca luna
Să nu mai lingă nori, stele?
Norii sînt pîntece sfişiate, de iepe,
Pînze înnegrite de ciori.
Fraţilor cîini, fraţilor cîini,
Am fugit departe de grăitori.
Cînd foamea printre ziduri dărîmate
Se va înfige în părul meu stufos
îmi voi mînca jumătate piciorul,
Jumătate vi-l voi da pentru ros.
N-am să mă mai întorc Între oameni.
Mai bine între voi să mă sfirșesc.
Nu pot să arunc în semeni cu piatra,
Nu pot să lovesc.
Moscoiva Cârciumărească
Traducerea Zaharia Stancu
vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin