E-o primãvarã fãrã avânturi.
Pe tãrm nisipu-i galben stins.
Obrazul tãu pârlit de vânturi
Un puf de hriscã parcã-a prins.
Pierduti în loboda cu ciucuri,
La vadul stanistii de boi,
Jurarãm printre-atâtea lucruri
Cã pe vecie vom fi doi.
Tãmâia beznei, seara joasã
Însurubându-se pe foc.
Prin crâng te-am dus apoi spre casã
Si-am mai rãmas mult timp pe loc.
Nu mai puteam, ca-ntr-o somnie,
Nicicum privirea sã-mi desfac
De cãciulita brumãrie
Fãcându-mi semne din cerdac.
vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.