În zbucium veşnic, vrem nu vrem, - Serghei Esenin
Adăugat de: ALapis

În zbucium veşnic, vrem nu vrem,
Ne trece viaţa. Ţine minte
Că sorţii vor să ne vedem
Atunci, în praguri de morminte.

Eu ştiu că va veni un an,
Va răsări o altă soarte,
Căci omul nu-i slăvit în van
De geniul cel rănit de moarte.

Căci mult sîntem răniţi şi noi
În piepturi pline de ecouri,
Iar spada sfântă de război
Demult străfulgeră prin nouri.

Ci vouă, mlade de străbuni,
Vă fie dar învăţătură:
Cumplita vrajbă coace ură,
Iar ura coaptă dă furtuni.

Vi-i viaţa joacă în neant.
În zbucium lung şi cald poeţii
Vă tăinuiesc tăria vieţii,
Ce doarme somn de diamant

Adânc, în hrubă nepătrunsă
Şi strânge raze strop cu strop
Şi lasă tainiţa ascunsă
Numai la zvon de târnăcop.



vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.