Părăsit-am casa părintească - Serghei Esenin

Părăsit-am casa părintească
Şi Rusia cu albastru-i blând.
Salcia bea stele, să-ncălzească
Întristarea mamei mele vrând.

Luna-n ape, sfărâmând lucirea,
Broasca ei de aur şi-a întins.
Florile-i de măr, încărunţirea,
Lin în iarba tatei şi-a prelins.

De mă voi întoarce – cine ştie?
Mult să cânt, să freamăt, sunt dator.
Străjuie albastra mea Rusie
Plopul vechi stând drept într-un picior.

Nu ştiu însă dacă-i pare bine
Că-l sărută ploile-n galop,
Căci, cum stă şi freamătă, cu mine
Seamănă la cap bătrânul plop.



vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.