Prin văile albastre răcoare şi tăcere,
Doar limpedele tropot în depărtări răsfrânt.
Şi iarba ofilită culege-n palme miere,
Când slabele răchite bălăbănesc în vânt.
Buclata pâclă toarsă de muşchiuri moi, sihastre,
Se târâie boltită sub delurosul brâu.
Şi seara, atârnându-şi picioarele albastre,
Pe degete se spală în apa din pârâu.
vezi mai multe poezii de: Serghei Esenin