Sfarsit de toamna - Nicolae Davidescu
Poezie adăugată de: cristi

    vineri, 23 ianuarie 2015

Oh, dupa ce, ieri, vantul acidulat de ger
Umflandu-se-n scheletul copacilor, statuse,
Din arbori frunze rare se desprindeau stingher
Si cu intermitenta acceselor de tuse.

Apoi simtit-am gandul ascuns al toamnei cum
Rasfrange pretutindeni culoarea-i de sulfina,
Iar cerul devenise un larg alcov de fum
Greoi ca atmosfera murdara de uzina.

Pe ulita, impresii adanci de doliu-mic
Treceau ca un nostalgic convoi de-nmormantare,
Si tainic, trecatorii, cu clatinari de dric
Pareau ca duc povara tacerii in spinare.
Prin cafenele, oameni, visand trecutul mai
Sedeau si sub asaltul de ganduri ne-ntelese,

Cu ochii dusi in fundul paharului cu ceai,
Doreau tovarasia vecinilor de mese.
In mintea lor bolnava si-n sufletul lor ros
De moartea dureroasa a zilelor in noapte,
Sovaitoare, iarna, intra ca un miros
Subtil de paine calda si de castane coapte.



vezi mai multe poezii de: cristi




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.