Sfirsit de toamna - Nicolae Davidescu
Poezie adăugată de: cristi

    vineri, 23 ianuarie 2015

Oh, dupa ce, ieri, vintul acidulat de ger,
Umflindu-se-n scheletul copacilor, statuse,
Din arbori frunze rare se desprindeau stingher
Si cu intermitenta acceselor de tuse.

Apoi simtit-am gindul ascuns al toamnei cum
Rasfrange pretutindeni coloarea-i de sulfina,
Iar cerul se facuse un larg alcov de fum,
Greoi ca atmosfera murdara de uzina.

Pe ulita impresii adinci de doliu mic
Treceau ca un nostalgic convoi de-nmormintare,
Si tainic, trecatorii, cu clatinari de dric,
Pareau ca duc povara tacerii in spinare.

Prin cafenele, oameni, visind trecutul mai,
Sedeau si: sub asaltul de ginduri nentelese,
Cu ochii dusi in fundul paharului cu ceai,
Doreau tovarasia vecinilor de mese.

In mintea lor bolnava si-n sufletul lor ros
De moartea dureroasa a zilelor in noapte,
Sovaitoare, iarna, intra ca un miros
Subtil de piine calda si de castane coapte.



vezi mai multe poezii de: cristi




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.