SINGURĂTATE - Gustavo El
Poezie adăugată de: Gustavo El

    vineri, 11 decembrie 2015

Mai aspră decât tine,singurătateo nu-i
Pe orice om voios,tu poți să îl răpui
Necruțătoare,dură,ești tu singurătate
Că lași în urma ta,doar vise spulberate

La tine se închină,poeți în ceas târziu
Și-ncerc acum și eu,să pot să te descriu
Încerc să-ți înțeleg,menirea și suspinul
Sau serile pustii,amare ca pelinul

Chemat în lumea ta,lipsită ce-i de soare
Încerc ca să urmez,a-tale lungi picioare
Dar fără milă tu,acum mă uiți și pleci
Făcându-te că stai,ba că rămâi sau treci

Mai dură c-a ta palmă,singurătateo nu-i
Apeși pe om prea tare,apeși și îl răpui
Și gratii ucigașe,ce ți-au intrat în rol
Mă țin captiv în mine,prizonier și gol!



vezi mai multe poezii de: Gustavo El




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Virgulele mele au rolul de a desparti oarecum ideile,de a se deduce ce si cum din poezie...In ceea ce priveste cuvantul singuratateo,nu am stat sa ma documentez prea adanc,ca sa zic asa.Pur si simplu compun,nu stiu cat de corect ca muzicalitate,ritm,sau mai stiu eu ce.Dar asta o sa-mi zica probabil "CRITICUL BLAND".Multumesc si eu...
Gustavo El (autor)
sâmbătă, 12 decembrie 2015


Dragul meu confrate, folosesti exagerat de mult virgulele...te rog sa verifici si apoi ....

expresii gen '''singuratateo'' sunt lipsite de valente poetice.

Deocamdata: NU!

Te mai astept cu drag ....
CRITICUL BLIND
sâmbătă, 12 decembrie 2015