Singurătate - George Pena
Poezie adăugată de: George PENA

    sâmbătă, 20 februarie 2016

Stau între patru pereţi uitat de lume
şi la uşă nimeni nu sună, nu bate…
Vântul prin pomi aleargă, face spume
şi frigul îi strânge-n case pe oameni.

Şi iarăşi speranţe şi gânduri multe,
iar la această oră, tu, demult visezi;
O, emoţii mocnesc cu sfâşieri crunte
şi mă decimează, şi mă lichefiezi.

Trăim singuri. Când fi-vom amândoi,
fiinţă scumpă, dragă şi alintătoare?
Vom macera singurătatea, iarăşi în doi,
dispersând prin inimi, aprigă-nsetare.



vezi mai multe poezii de: George PENA




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.