Şireata - Elena Farago
Poezie adăugată de: marian

    miercuri, 21 ianuarie 2015

Viorica, fata mamei
Cea cuminte si curata,
Si-a facut, mâncând cirese,
Pe furis, pe sort, o pata…

Si-acum sta-ntr-un colt si plânge:
“Doctorul e vinovat
Si c-o sa ma certe mama,
Si ca sortul l-am patat!”

Mama intra-ncet pe usa;
Ea tresare si-ntinzând
Mâinile deasupra petei,
Plânge întruna suspinând.

- De ce plângi, fetita mamei?
- Plâng ca doctorul ti-a spus
Sa nu-mi dai deloc cirese,
Si tu în dulap le-ai pus…

- Si tu plângi din lacomie?
Ce rusine!
- Sa ma ierti!
- Bine, dar sa fii cuminte…
- Nici de sort nu ma mai certi?

- Care sort? întreaba mama…
- Uite, asta: l-a patat
Lacomia pentru care,
Chiar acuma m-ai iertat.



vezi mai multe poezii de: marian




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.