Sonetul unui felinar - Daniel Vișan-Dimitriu
Poezie adăugată de: Daniel Vișan-Dimitriu

    duminică, 18 octombrie 2015

E-un felinar ce ziua nu se stinge,
deasupra unei porți, pe strada mea,
și arde cu o flacără ce-abia
apropiindu-te o poți distinge.

Când, uneori, un trecător se-oprește
și îi observă flacăra, mirat,
un singur gând încearcă: “E uitat!”
Atât - și pleacă, nu se mai gândește

că, poate, cineva, oftând din greu,
așteaptă ca lumina-i să atragă
ființa ce odată i-a fost dragă.

Că-i zi sau noapte, felinarul meu,
în pâlpâirea flăcării, se roagă
să nu mai ardă. Îl voi stinge ... eu.



vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

dragi versuri ce mangaie...
mitica
marţi, 20 octombrie 2015


Deosebita aceasta poezie! Minunata!
andreionthepoetry
luni, 19 octombrie 2015


Versuri care intră în suflet fără ca să bată la ușă
papamirel
luni, 19 octombrie 2015


Frumoase tablouri poetice...
Anamaria
luni, 19 octombrie 2015


Atata caldura ai adunat ! Mi-a placut mult...
mirela
luni, 19 octombrie 2015