Iarbă de Dor,
alintată de Vântul Uitării,
cu apelativul Moarte,
mai reușești să termini toți Zorii,
care-și lasă lacrimile pline de rouă,
peste Iluzia Amintirii Cuvântului Facerii?,
care a rostit un singur Destin,
pentru Privirea,
în care ni se pierd,
Ochii de Apă ai Iluziilor Morții,
răsfirând valurile Zilei,
în pletele prelungi și trecătoare,
ale unui Suspin,
a cărui inimă încearcă să mai bată,
Adevărul,
care insultă,
Deșertăciunea.
vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin