Trenul Nesfârșirii cu orar șters - Sorin Cerin
Adăugat de: Mir37

Respiră-mi Iluziile Morții,
Doamne,
ca să poți înțelege,
cât de mult mi-aș fi dorit,
să devin Adevărul Absolut,
al unei Iubiri,
pe care să nu o mai pierd,
ca de fiecare dată,
în gara fără nume a Destinului,
unde nu mai reușeam să urc,
în Trenul Nesfârșirii,
cu orar șters,
la care ne dădeam mereu Întâlnire,
pe fața ridată de Uitare,
a Casei de Bilete,
unde ni se vindeau Cuvinte pustii și goale,
a Păcatelor Originare,
care știam,
că era tras,
de locomotiva Clipei Eternității,
la care mi-aș fi dorit atât de mult,
să devin acarul Privirii,
Ochilor tăi de Cer,
pe care să-i țin la pieptul Inimii,
Nemurii,
Stelei Destinului nostru.



vezi mai multe poezii de: Sorin Cerin




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.