Spovedanii albe - Liliana Trif
Poezie adăugată de: Liliana Trif

    sâmbătă, 18 aprilie 2015

Eu n-am să-ţi spun că marea mea iubire
Eşti tu, chiar dacă ştiu, e-adevărat,
Dar pentru ce ţi-aş tulbura odihna
Cu spovedanii albe? S-a-nnoptat

Demult în emisfera mea ciudată,
Mă secondează timpul pe alei
Şi vântul uneori mă ia de mână
În locul tău să mă întrebe, vrei

Să-ţi fiu o vreme partener de taină,
Singurătatea-n lanţuri s-o legăm,
Eu n-o să plec nicicând de lângă tine
Şi iarna îţi promit s-o dezmierdăm

La gura sobei lecturând din Tolstoi
“Război şi pace”… Hai, răspunde-mi! Tu
Să-mi spui că sunt iubirea ta cea mare…
Eu îl privesc nostalgic… Nu pot, nu!

Am undeva departe-n lumea asta
Un suflet similar şi îl aştept,
Nu, n-am să-i spun că-i marea mea iubire,
Ci doar că-l port adânc la mine-n piept.



vezi mai multe poezii de: Liliana Trif




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Multumesc mult pentru apreciere, Alina! Asa e, iubirea nu cunoaste cuvantul "imposibil"!
Liliana Trif (autor)
miercuri, 22 aprilie 2015


Ioan: Suntem doar noi pe lume şi-mpărţim
Acelaşi cer şi o planetă ninsă,
Continuări fireşti, ne definim
Într-un poem şi-o candelă aprinsă

În loc de inimi, în acelaşi trup,
Avem, sfidând voit anatomia,
Vulcanii tăi în fiinţa mea erup
Atât de mult ne leagă poezia.

N-a fost vreodată limită de timp
Între noi doi, nici graniţe bizare
Trasate de-un destin în contratimp,
De-aceea nimeni n-o să ne separe.

Liliana Trif (autor)
miercuri, 22 aprilie 2015


Multumiri de suflet, Alexandru!
Liliana Trif (autor)
miercuri, 22 aprilie 2015


Stomff, iti multumesc :) Nimic personal, cred ca sensibilitatea ta e vinovata!
Liliana Trif (autor)
miercuri, 22 aprilie 2015


Multumesc pentru semnul de lectura si apreciere, Sorin!
Liliana Trif (autor)
miercuri, 22 aprilie 2015


Multumiri de suflet pentru apreciere, Mirela!

Liliana Trif (autor)
miercuri, 22 aprilie 2015


Magic aș spune.Iubirea poate razbate oriunde.
Felicitări!
Alina Cristian
duminică, 19 aprilie 2015


Liliana...În primăvara noastră, ca un cântec
Sunt stelele ce strălucesc pe boltă,
Magnolii albe parcă se revoltă
Și scriu în palma vremii un descântec

De ziua lor, când își deschid petala
Iar vântul soarbe doar parfum divin,
Rămâne iarna anotimp străin
Sub soarele ce-şi etalează fala.

E martie, zâmbeşti a primăvară,
Iubita mea, dar înflorești departe
(Azi florile nu se mai tem de moarte)
Şi ochii-ţi ard fragilă căprioară.

nutzu
duminică, 19 aprilie 2015



,Doamne,ca frumos mai scrieti!
SAlecsandru
duminică, 19 aprilie 2015


Cred ca aveticeva cu inia mea pentru ca versurile ce le scrieti sunt extraordinare izvoare de emotie. Dar va multumesc!
stomff
sâmbătă, 18 aprilie 2015


minunate versuri Lili
sorin
sâmbătă, 18 aprilie 2015


Superbă ! Îmi mângâiați sufletul cu fiecare postare !
mirimirela
sâmbătă, 18 aprilie 2015