I
Gong flasc.
Dar eu nu "meditând la secoli
ca scoicile" ascult cum clipoceşte
Istoria: - ci ulcerat, cu ochii
măriţi de sare, şi ţinând în mână
o trestie cu floare de cerneală.
(...)
III
Superbe astre, dincolo de pragul
şederii mele, se arată celor
cu văzul dublu.
Da. Când visătorii
se uită-n jur, tot spaţiul dintr-odată
se face pâlnie, şi viitorul
- ca o cişmea - se varsă brusc în lucruri.
Ferice-atunci de cei ce ştiu să stea
de vorbă cu arătările! Profeţii,
cei care văd prin timpuri ca prin lupă,
întotdeauna au la îndemână
un parc, şi nebunia lor - spre seară -
e născătoare de statui, vorbeşte
cu ele sfătuindu-se-n elină.
(...)
V
Când unei Abstracţiuni i se dau braţe,
şi cap, şi orizont, - care icoane
nu se cojesc? Şi cine nu se simte
în stare să răstoarne zodii?
Iată:
răspunsu-i gata, şi servit nainte
de-a apuca să întrebăm - pe tavă:
un mic dejun compus din raci şi miere
VI
Totul e transparent. Cel ce se uită
prin noi ne vede mâine. El dezgroapă
din noi, ca dintr-o mistică livadă,
cireşu-abia plantat - ca să-i măsoare
cu grijă rădăcinile, şi strigă:
"S-a prins! S-a prins!"
Şi pruncii suie sprinteni
în crengi, şi muşcă fructele abstracte.
(...)
vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.