Ametitoare, alba stalactita
care sustine bolta unui gand
cu trupul ei de raze, spumegand,
cu gura tragica si razvratita;
profil de-argint, ca marea-ntr-un intrand,
de unde praguri tot mai sus invita
spre-o alta lume, furtunos invita
din maluri si azururi, rand pe rand;
orgolioasa de singuratate,
tiranica, nascuta in delir,
rivala-n straluciri cu orhideea;
asa mai bantuie cu voluptate
punand pe fruntea mea stigmat si mir
amanta fara patima, Ideia.
vezi mai multe poezii de: Ştefan Augustin Doinaş
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.