După boală - Ştefan Octavian Iosif

Atâtea nopti de zbucium si veghere
Ce slab si palid te-au facut la fata!
Ca un drumet din vai pierdu-te-n ceata
Te bucuri azi, ca vezi ca noaptea piere,
Si cum întâia raza te rasfata
Pe frunte, dulce, sfânta mângâiere
A celui ce da tuturor putere
Din nesecatul lui izvor de viata!
Asculta ciocârliile departe
Cum trâmbiteaza imnul biruintei!
Jos, ara omul în sudoarea fetii.
Sus! Sus! Îmbraca platosa credintei
Si-arunca-te viteaz în toiul vietii:
Iubeste, cânta, lupta ? pân' la moarte!



vezi mai multe poezii de: Ştefan Octavian Iosif




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.