Sărbătoare - Ştefan Octavian Iosif

Măreţ amurg de sărbătoare
Domneşte-n veselul oraş,
Un nour arde-n depărtare
Ca un tăciune uriaş.

Se-ntoarce lumea din poiană,
Călări, pe jos, boieri, norod:
Aleargă o căruţă-n goană
Din două salturi peste pod.

Şi râd, şi chiuiesc, şi cântă
Cei cari s-au grămădit în ea:
Vârtej de pulbere s-avântă
Când trec pe dinaintea mea!

Sunt bolnav, moartea mă îmbie,
Şi tot privesc la ei cu jind...
Şi tot tresalt de bucurie
Când văd pe oameni chefuind!



vezi mai multe poezii de: Ştefan Octavian Iosif




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.