Ferestrele gem zguduite
De vânt e un viscol afară!
Cum urlă, cum şuieră-n hornuri
Ce singur mă simt astă-seară
Sunt singur şi-mi vine în minte
Un biet îngeraş mititel,
Biet înger cu-aripile frânte
Şi nimeni nu ştie de el.
Îşi suflă în pumni, rătăcind
Pe străzile necunoscute
Nu-i nimeni să-i poarte de grijă,
Să-l mângâie, nici să-l sărute!...
vezi mai multe poezii de: Ştefan Octavian Iosif