Singur - Ştefan Octavian Iosif

Ferestrele gem zguduite
De vânt – e un viscol afară!
Cum urlă, cum şuieră-n hornuri –
Ce singur mă simt astă-seară…

Sunt singur – şi-mi vine în minte
Un biet îngeraş mititel,
Biet înger cu-aripile frânte –
Şi nimeni nu ştie de el.

Îşi suflă în pumni, rătăcind
Pe străzile necunoscute –
Nu-i nimeni să-i poarte de grijă,
Să-l mângâie, nici să-l sărute!...



vezi mai multe poezii de: Ştefan Octavian Iosif




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.