Visul - Ştefan Octavian Iosif

Bine ai venit, april
Lună răsfăţată!
Zburd şi cânt, zglobiu copil,
Ziulica toată!...
Înainte-mi - câmp deschis...
Stau fără de ţântă.
Totu-i adâncit în vis,
Prins de vrajă sfântă.
Jos, pe dâmb, mă tolănesc,
Fermecat de lene,
Şi din ce în ce clipesc
Tot mai des din gene...
Somnul vine mângâios,
Soarele mă-mbată,
Parc-aud un basm frumos
Cu: “A fost odată...î
În auz îmi sună blând
Zumzetul de-albine...
Mândre zâne vin tinzând
Braţele spre mine.
Tainice spre mine vin
Toate laolaltă,
Râd şi-n jur de mine, lin,
Prinse-n horă, saltă...
Dar când sar să le cuprind,
Caut cu-ntristare:
Stol de porumbei sclipind
Flutură în zare...



vezi mai multe poezii de: Ştefan Octavian Iosif




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

interesant...
dundis
miercuri, 11 februarie 2015


Ştefan Octavian Iosif unul dintre cei mai mari poeti ai Romaniei
mirela
miercuri, 11 februarie 2015


foarte frumoasa poezie
mirela
miercuri, 11 februarie 2015