Sunt un vânt... - Luca Daniel
Poezie adăugată de: Luca Daniel

    miercuri, 18 noiembrie 2015

Am trecut prin inima ta şi nu m-ai oprit!
Eram vântul de seară, ce sufla liniştit,
Iar, odată-n amurg, la fereastra deschisă
M-ai lăsat să zăresc... o iubire promisă.


Pe la geam alergam, mă rugam să te uiţi,
Prin părul tău drag, mă jucam să mă simţi,
Îmi spuneai că îţi place lacrima de parfum…
Să-ţi miros puritatea, lăsam frunze pe drum.


Tu ştiai că sunt vântul care naşte văpăi,
Ţi-adunam flori şi rouă din a inimii văi,
De prin valuri albastre veneam numai la tine,
Când plecai, îmi scriai cu dureri despre mine.


Şi-a pornit într-o zi o ninsoare spre noi,
Peste-a noastră iubire, au venit multe ploi,
De atunci, glasul tău a rămas neînţeles
Şi prin ceaţa de-afară, neguri multe-am cules.


Am suflat pe cărări pribegite, uitarea,
Te-am trimis prea departe şi voiam doar iertarea.
Înrobit, ţi-am şoptit prin petale de mac…
Cât de mult te iubeam, nu ştiam ce să fac!


Mai târziu ai închis şi fereastra prin care
Te vedeam când erai fără raze de soare,
Fără dragostea care ţi-am lăsat-o mereu,
Însă tu, cu-ale tale, n-ai ştiut că sunt Eu!


Sunt un vânt care trece zi de zi pe aici,
Prin nisipul de mare, printre valuri şi scoici,
Printre aripi şi ţipăt de dureri ce se sting
În sirenele care, într-un port, astăzi plâng.


Voi pleca de la tine, tare mult ţi-ai dorit,
Însă vreau să nu uiţi, că eu sunt infinit!
Sunt o zare albastră, sunt un nor sau o stea,
Care-ţi strigă prin crengi, că eşti numai a mea.


Astăzi fugi iar în iarna unei vieţi ce-a trecut,
Rătăcindu-ţi în suflet, vise de mai demult.
N-ai să ştii că am fost printr-atâtea poeme…
Sunt un vânt, care suflă prin destin şi dileme.


Cu nimic n-am greșit, că în nopţi lungi și line,
Am venit să te strig, să fiu iar lângă tine,
Astăzi, tu mă alungi şi prin frunze de nuc,
Te întreb la ureche : - ,,Unde să mă mai duc?".


Nu-mi răspunzi şi pe stradă, gulerul ridicat
Mă trimite în pasul, care-n noapte-a plecat
Şi-a uitat într-o gară, pe-un peron rătăcit,
O iubire din toamna, care n-a mai venit.


Nu te chem, nu te strig, o să vină o iarnă,
Glasul meu va răzbi prin zăpezi şi beteală.
Alungată de vise, tu-mi vei spune mereu
Că nu poţi să iubeşti, şi îţi fac numai rău...


Dar eu ştiu, draga mea, că prin crengi de alun,
M-am oprit, pentr-o clipă, doar atât, să-ţi spun:
Că din toate ce vin şi vor trece prin lume,
Am să-ţi las primăveri, adunate-n albume.


Să priveşti peste ani, că pe-acest trist pământ,
Ai iubit doar o vrajă, preschimbată în vânt.
Să m-aştepţi la răscruce şi mereu să mă chemi,
Să deschizi larg fereastra şi să nu te mai temi!


Te sărut cu un vers scris în grabă pe-un nor,
Am trecut să-ţi mai las o batistă de dor,
Ştiu că timpul distruge, astăzi, ultimul vis,
Dar in nopţi de uitare, va rămane-al meu plâns!



vezi mai multe poezii de: Luca Daniel




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc Adina Speranța! -- Mulțumesc Vindiana!
Luca Daniel (autor)
duminică, 22 noiembrie 2015


Remarcabila poezie , am citit-o cand a fost postata insa abia acum am gasit ragazul sa las un semn de trecere .
Imi place muzicalitatea ei suava iar imaginile create sunt deosebite....:)

Bun venit printre noi ! :)
Adina Speranta
sâmbătă, 21 noiembrie 2015


Să-ţi miros puritatea, lăsam frunze pe drum...

Dar eu ştiu, draga mea, că prin crengi de alun,
M-am oprit, pentr-o clipă, doar atât, să iţi spun:
Că din toate ce vin şi vor trece prin lume,
Am să-ţi las primăveri, adunate-n albume...
vindiana
miercuri, 18 noiembrie 2015


Va mulțumesc din inima pentru lectura și prețuire!
Luca Daniel (autor)
miercuri, 18 noiembrie 2015


Mi-a placut mult poezia, sinceritatea cu care scrii.
matilda
miercuri, 18 noiembrie 2015


Un poem de-a dreptul inaltator !
mihaela.sandu
miercuri, 18 noiembrie 2015


foarte frumoasa si reusita poezie..
felicitari!
danab
miercuri, 18 noiembrie 2015


”...din toate ce vin şi vor trece prin lume,
Am să-ţi las primăveri, adunate-n albume.”Foarte frumos!
Mi-a plăcut,am citit cu placere.Voi reveni...
AlbAtros
miercuri, 18 noiembrie 2015


Super !!! Poet adevarat.
virgil.penescu
miercuri, 18 noiembrie 2015


Bravo Daniel. Continua sa scrii. Ai o sensibilitate remarcabila.
violeta_m
miercuri, 18 noiembrie 2015


O poezie cuprinzătoare! Foarte frumos
crina_pavel
miercuri, 18 noiembrie 2015


Te citesc de fiecare dată cu plăcere. Versul tău îmi umple sufletul de frumos!
Gabriela Mimi Boroianu
miercuri, 18 noiembrie 2015


Toţi suntem pe-acest pământ
Toţi suntem o frunză-n vânt
Că, e verde sau uscată
Nu se ştie niciodată.

Ai scris mult şi minunat
Nu eşti verde nici uscat-
Eşti poetul care scrie
Minunata poezie.

Te aştept să ne mai scrii
Nu una ci... zeci de mii-
Să mai vin să te citesc.

Mulţumesc.
pavalachepaul
miercuri, 18 noiembrie 2015


Am deschis site-ul si prima poezie citata a fost a ta.
Plec incantata de la tine cu gandul ca am sa revin.
MONA
miercuri, 18 noiembrie 2015