Supradoza - Florin Pindaru
Poezie adăugată de: Florin Pindaru

    duminică, 01 mai 2016

Supradoza

Privindu-mă pieziș imi pare
Că port în mine chip străin
Că n-am și eu, ca fiecare,
Un loc de care s-aparțin.

M-a renegat întruna timpul
Nici cerul azi nu mă privește
În ochii mei cu dinadinsul
Un mare gol se oglindește.

Am fost de când mă știu tratat
Cu cea mai grea indiferență
Și zilnic mi-au administrat
În doze uriașe indolență.

Așa, în fiecare zi plângând
Mi-a curs prin lacrimi chiar ființa
Pân-am ajuns să mor luând
În supradoză suferința.

La maladia ce-am avut
Un singur leac s-a cuvenit
De ce mămico nu m-ai vrut?
De ce tăticule m-ați părăsit?



vezi mai multe poezii de: Florin Pindaru




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Mulțumesc! Lumea e tristă și frumoasă, bună și rea după chipul și asemănarea noastră.
Florin Pindaru (autor)
marţi, 03 mai 2016


Tulburator scrii, Florin ! Ai o inclinatie catre poeziile triste, o sensibilitatea aparte..
Dragos
marţi, 03 mai 2016


Dureros de adevarat tot ce ai scris si in acelasi timp,foarte frumos spus.
raluca
marţi, 03 mai 2016