Dansurile nocturne - Sylvia Plath
Adăugat de: Gerra Orivera

Un surâs s-a prelins în iarbă.
Irecuperabil !

Şi dansurile tale nocturne
Unde se vor pierde ? În matematici poate ?

Aceste pure salturi şi spirale
De-a pururi vor străbate

Prin noaptea lumii, nici eu nu voi rămâne
Cu totul golită de frumuseţi, de darul

Respiraţiei tale uşoare, sau de mireasma ierbii
Atinsă de somnul tău, înflorire de crini.

Carnea lor nu suportă nici o atingere.
Calele, cute de gheaţă-ale eu-lui,

Iar tigrul făcându-se fercheş
Pete şi o risipă de calde petale.

Cometele
Trebuie să străbată atâta spaţiu

Atâtea întinderi de frig şi uitare.
Şi gesturile tale se desprind pe rând

Umane şi fierbinţi şi lumina lor purpurie
Sângerând ca o rouă

Printre negrele amnezii ale cerului.
De ce mi s-au dat

Aceste lămpi, aceste planete
Care pogoară asemenea unor binecuvântări, asemenea fulgilor

În şase colţuri, albi
Pe ochii mei, pe buze, pe păr

Atingându-mă şi topindu-se.
Nicăieri.



vezi mai multe poezii de: Sylvia Plath




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.