Rapsodie într-o noapte de furtună - T.S. Eliot
Adăugat de: Cristian Ovidiu

Ora douăsprezece noaptea.
Strada, cât vezi cu ochii
Cuprinsă în sinteza lunii,
Şoptitele incantaţii lunare
Nu dizolvă doar duşumelele memoriei
Cu toate relaţiile-i limpezi
Şi cu împărţiri şi precizii.
Fiece felinar din calea mea
Bubuie precum o fatidică tobă
Şi prin spaţiile beznei
Miezul nopţii îmi zgâlţâie memoria
Precum un nebun zgâlţâind o muşcată stinsă.

Ora unu şi jumătate,
Felinarul zumzăia,
Felinarul se bâlbâia, împroşca,
Felinarul spunea "Priveşte la această femeie
Cum şovăie spre tine în lumina porţii
Ce se ridică asupra-i ca un rânjet.
Vezi că marginile rochiei
Sunt rupte şi pătate de nisip,
Şi vezi colţul ochiului
încreţindu-se întocmai unui ac strâmb"'
Memoria azvârle în înalt uscat
Puzderii de lucruri frânte.
O creangă contorsionată pe plajă,
Geluită şi lustruită,
Ca şi cum lumea ar fi deshumat
Taina scheletului ei
Ţeapăn şi alb.
Un arc stricat într-o curte de fabrică,
Rugină ce aderă formei vlăguite,
Vârtos şi întortocheat şi gata să pleznească.

Ora două şi jumătate dimineaţa,
Felinarul spunea:
"Priveşte cum se întinde pisica în rigolă,
Îşi scoate limba şi înghite o bucată de unt rânced"
La fel se întinde necugetat
Mâna copilului pescuind o jucărie
Pe care şi-o vâră în buzunar.
Nu putem vedea nimic prin ochii copilului.
Am văzut ochi pe stradă
Încercând să pândească prin obloanele iluminate,
Şi un rac într-o după amiază în eleşteu Un rac bătrân cu scoici pe spinare,
Apucă vârful bastonului pe care i l-am întins.

Trei şi jumătate dimineaţa,
Lampa împroşcă, murmura în beznă,
Lampa zumzăia:
"Priveşte luna,
La lune ne garde aucune rancune,
Ea clipeşte dintr-un ochi ostenit,
Ea zâmbeşte prin unghere.
Netezeşte părul ierbii.
Luna şi-a pierdut memoria.
Urmele stinse ale variolei îi fisurează faţă,
Mâna ei răsuceşte un trandafir de hârtie
Care miroase a praf şi apă de colonie.
E singură
Cu toate vechile mirosuri nocturne
Care-i trec şi rastrec prin creier"
Vine amintirea
Muşcatelor uscate şi veştede
Şi praf în fisuri,
Arome de castane pe stradă,
Miresme de femei îndărătul jaluzelelor colorate
Şi ţigări pe coridoare
Şi mirosuri de coctail în baruri.
Lampa spunea:
"Patru dimineaţa
Iată numărul pe uşă.
Memorie!
Ai cheia,
Lămpiţa aşterne un inel pe scară.
Pofteşte sus!"
Patu-i desfăcut; periuţa de dinţi atârnă de perete,
Descalţă-te în prag, dormi, împrospătează-ţi viaţa.

Ultimul licăr al cuţitului.


traducere de Petre Stoica



vezi mai multe poezii de: T.S. Eliot




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.