Tăcerile dintre noi - mirimirela
Poezie adăugată de: mirimirela

    duminică, 16 august 2015

Iubite, aisbergurile de la Polul Sud
Plutesc între noi nestingherit
"Am prins oceanul în rostogolire"
Mi-ai spus cândva, de mult

Cred că valurile te-au prins dedesubt
Sau luna te-a înghițit, de uimire
Că te-ai transformat într-un Sfinx fără fire
Parcă te-nghite un vârcolac

Când stai lângă mine, posac
Iubite, pe unde te-ai rătăcit ?
Printre brazii pe care mi i-ai dăruit ?
În pinii lor, poate te-ai înțepat

Și ai căpătat o boală fără leac
Trec zile și nopți, iar noi doi
Clădim un palat de tăceri între noi
Fără uși, fără geam sau ogeac...

Iubitul meu drag și posac !



vezi mai multe poezii de: mirimirela




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Dragul meu Andrei, de fiecare dată întâlnirea cu tine este pentru mine ca o emoție de toamnă.. Cât o mai fi să fie, numai Dumnezeu știe ! Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase.
mirimirela (autor)
luni, 17 august 2015


Dragă Andrei, sunt momente când singurătatea în doi este mai apăsătoare decât cea pe care o duci de unul singur. La un astfel de episod face referire poezia mea. Îți mulțumesc pentru comentariul atât de frumos !
mirimirela (autor)
luni, 17 august 2015


Intradevar ,foarte frumoasa. Ma bucura sa citesc mereu mai frumoase poezii scrise de tine. Te astept si maine si cat o mai fi sa fie.
stomff
luni, 17 august 2015


Foarte frumos, am remarcat structura total aparte, cu rime intre ultimul si primul vers al strofelor alaturate si intre versurile 2 si 3. Si mesajul este unul foarte interesant, croit ingenios si sensibil, cum iti cunosc stilul!
andreionthepoetry
duminică, 16 august 2015