Ţara - flavius
Poezie adăugată de: flavius

    sâmbătă, 24 octombrie 2015

Ce simt mai aproape de mine, ţara
cu pământul ce musteşte comori,
ce simt mai aproape de ea, trădătorii
cu ochiul ascuns în piele.

Ce am cel mai de preţ de spus,
cuvintele prin gura ei de rai,
ce am mai sfânt de păstrat,
limba lui Eminescu-n vorbire.

Şi ce n-am să-i reproşez niciodată,
dulcele ei vis de urcare-n măreţie
dar vouă vă reproşez ignoranţa ori neştiinţa
de a fi cu ea pe acelaşi drum.

De aceea tot ce gândesc e un adevăr
care nu iese la iveală uşor
fiindcă multe cozi de topor lasă securea,
să taie la rădăcina neamului meu.



vezi mai multe poezii de: flavius




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.