Tatăl meu și umbra - mirimirela
Poezie adăugată de: mirimirela

    marţi, 02 februarie 2016

Dacă mi-ai întinde mâna,
Dacă ai mai putea
Să-mi dai, să simt
căldura ta
Dacă m-ai mai striga,
Dacă te-aş mai putea auzi,
De m-ai mai călăuzi
Și de-am putea, oh, de-am putea
Să ne încheiem așa :
Nasturele tău, cu gaica mea
Din haine ar crește copaci
Care ar avea rădăcini în cer
Și crengi spre mister
Cu frunze, ușor
Tremurând de dor
O, le-aş mângâia
Și le-aş liniști
Dacă m-ai mai putea privi
Din ochi ne-ar țâșni
Izvoare de lacrimi
Și ne-am îneca
În durerea ta, în durerea mea...
Am fi tot aici :
Tu - pământ cu flori
Eu - umbră-n cărări.



vezi mai multe poezii de: mirimirela




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Pe prieteni nu te poți supăra ! Mulțumesc de frumoasele aprecieri, draga mea Adina ! Cât privește "m-ai mai", am folosit intenționat alăturarea pentru a da mai multă forță sentimentului. ..
Cu mult drag, te îmbrățișez
mirimirela (autor)
joi, 04 februarie 2016


Bravo , Mirela! Ai exprimat foarte frumos aceasta traire a ta , imi place modul in care te-ai jucat cu versul , poezia este libera si ai dat amploare , forta sentimentelor. Foarte frumos scris!
Nu stiu cat de bine este sa apelezi la ''m-ai mai" ...dar cum poezia nu e in vers clasic , ci liber cred ca nu e o problema , sa nu te superi ca am amintit in treacat de asta :)
Astept sa ma surprinzi in continuare :)
Adina Speranta
miercuri, 03 februarie 2016


Mulțumesc mult, Iustin pentru popas și semnul de lectură !
mirimirela (autor)
miercuri, 03 februarie 2016


Nelu, Mitică, Anamaria, vă mulțumesc pentru sensibilitatea voastră, pentru sufletele voastre frumoase !
Cu drag,
mirimirela (autor)
miercuri, 03 februarie 2016


Dragă Andrei, eu îți mulțumesc pentru aprecieri și pentru ceea ce însemni în viața mea !
mirimirela (autor)
miercuri, 03 februarie 2016


Minunat mod de a aduce in lumea noastra pe cei plecaati deja. Ai o sensibilitate intensa si plina de iubire. Multumesc!
stomff
miercuri, 03 februarie 2016


Frumos și spontan, Mirela, plin de duioșie și dragoste filială! Felicitări pentru versul tău!
Nelu Preda
miercuri, 03 februarie 2016


Frumos, Mult succes in lumea poeziei !
Iustin
miercuri, 03 februarie 2016


Frumoase versuri, Mirela !

Multumesc !

Cu drag.
M Horlaci
miercuri, 03 februarie 2016


O poezie foarte frumoasa..ce-ti induce un sentiment, ceea ce este foarte important
Anamaria
miercuri, 03 februarie 2016


Mulțumesc încă o dată pentru emoție și pentru că ai rezonat împreună cu mine. ..
cu mult drag și eu
mirimirela (autor)
marţi, 02 februarie 2016


Draga Mirimirela...mie cel mai mult mi-a placut acolo unde spui despre crengi ca s-au urcat pana la cer,(de acolo pana la final!)..am zis in gandul meu:
frumos,mirela! versuri albe...asa...explozive..neasteptate!
Bravo Mirela...
meriti nota maxima!
cu mult drag si aleasa pretuire,
danab
marţi, 02 februarie 2016


Mulțumesc din suflet pentru vibrație, Danuța !
Cu drag,
mirimirela (autor)
marţi, 02 februarie 2016


Dragii mei, aceste ( nu știu dacă să le numesc versuri ) trăiri, au țâșnit pur și simplu din inima mea și parcă o mână nevăzută le a așternut pe hârtie. Condeiul aluneca singur... de aceea, orice veți spune, nu voi interveni cu nimic în modificarea poeziei. Nu este deloc prelucrată.
l am iubit foarte mult pe tatăl meu...
Vă mulțumesc pentru înțelegere și semnul de lectură,
mirimirela (autor)
marţi, 02 februarie 2016


frumoasa,induiosatoare si plina de emotii,poezia ta,mirimirela...
deosebita!
cu drag,
danab
marţi, 02 februarie 2016