Teama - Balan Tiberiu
Poezie adăugată de: Balan Tiberiu

    duminică, 07 august 2016

Aș putea să te iubesc puternic,
Dar mi-e teamă să nu te iubesc prea mult,
Ca apoi să mă urmezi în depresiile mele.

Mi-e teamă să te strâng, sunt un nemernic,
Nu vreau să-ți vorbesc, să te ascult
Să împărțim aceeași grea durere.

Prefer să fiu eu singur vistiernic,
Să nu mă urmezi cumva prin tumult,
Că și așa ți-s zilele prea grele.

Te pot conduce-acasă, înapoi,
Să stăm pe prag, privind stele mărunte.
Apoi va trebui să plec încet.

Căci lumea nu se-mparte doar la noi,
Deși aș vrea. Sunt multe amănunte
Ce ne obligă să iubim discret.

Dar vom pleca, dacă mai vrei, în doi,
Ne vom adăposti în munte,
Iubindu-ne cu teamă și complet.



vezi mai multe poezii de: Balan Tiberiu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Poezia este împărțită în perioade, dacă nu ați observat. Dacă sunteți și atent, veți vedea că are și ritm și măsură. Și am folosit un limbaj cât se poate de simplu, ca să reprezinte cât mai bine o stare.
Balan Tiberiu (autor)
luni, 08 august 2016


Mi-e teamă și mie...că nu pot numi poezie așa ceva.
Înafara faptului că ai luat niște rânduri, le-ai împărțit în așa zise versuri și ai adaptat rima pe strofe: a-b-c, a-b-c, altceva nu are nimic de-a face cu poezia!

Mi-e teamă să te strâng, sunt un nemernic,
Nu vreau să-ți vorbesc, să te ascult
Să împărțim aceeași grea durere.

Nu ai măsură, ritm, NIMIC! Este o exprimare banală. Pe parcurs, creezi o stare de confuzie: o conduci acasă, pleci ÎNCET ca apoi să scrii:

"Dar vom pleca, dacă mai vrei, în doi"

Citește, citește, citește!

Deocamdată NU!
CRITICUL BLIND
luni, 08 august 2016