Templul tăcerii - Costel Zăgan
Poezie adăugată de: Costel Zgan

    joi, 22 octombrie 2015

Nici bine ochii n-am deschis

singurătatea mă izbeşte-n faţă

şi-abia ieşit din paradis

o altă amintire mă răsfaţă



Singurătatea mă izbeşte-n faţă

nimic cu nimeni se-ntâlneşte

mă nasc în fiecare dimineaţă

cum apa domnilor din peşte



Nimic cu nimeni se-ntâlneşte

şi zău abia ieşit din paradis

văd că nimic nu-i omeneşte

deşi nici ochii n-am deschis



Singurătatea mă izbeşte-n faţă

că numai ea vai mă dezvaţă



Costel Zăgan, CEZEISME II



vezi mai multe poezii de: Costel Zgan




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

mi-a placut...scrii natural,
iuli.a
joi, 22 octombrie 2015


Felicitari! Mi-a placut poezia ta, pentru că e... "altfel"... Cu simpatie
darius
joi, 22 octombrie 2015