Toamna in podgorii - Ion Buzdugan
Poezie adăugată de: cristi

    vineri, 23 ianuarie 2015

Peste curpeni si copaci
Van tu-si zbenguie in toamna
Ostile de varcolaci
Campu-i gol, copacii-s goi
Stropi de sangerate foi
Prin carari de vii inseamna
Urme de strigoi
Frunze rosii muiate-n sange
Vantu-n vagauni le strange
Dar din larguri de campie in brumata dimineata
De octombrie - au pornit la vie
Tot tarani desculti si goi
Cu harlete, cu tepoaie:
Sa-i despoaie
De viata
Pe strigoi

Si-au pornit val-valatuci
Printre ruginiti butuci
Cautandu-i pe strigoi
Si-unde-ardeau ruguri de foi,
Sangerand langa butuci,
Prindeau vita
Cea de vie
De cosita
Aurie,
Forfecand-o de zuluci,
Si-o-ngropau, asa, de vie

in pamant.
Iar deasupra-i, pe mormant
ii bateau un stalp greoi;
Sa nu iasa din mormant
Vrun strigoi
Iar apoi, in fapt de sara,
Din podgorii
Muncitorii -Tot tarani desculti si goi -Pe drum desfundat, de tara,
Pasul catre sat si-ndeamna,
Si cum vin ei - cu harlete si tepoaie:
Parca-s osti de varcolaci
in amurg, cu furci de draci,
Rascolind o valvataie
De jaratic ros, in toamna



vezi mai multe poezii de: cristi




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.