Tratat despre frica - Alexandru Musina
Poezie adăugată de: ionel

    joi, 22 ianuarie 2015

Totul incepe prin golirea
Obiectelor de substanta lor: deasupra zboara
Sufletul caselor, dar noi nu-l mai putem vedea.
Decupam.
Decupam si lipim.
Decupam.

Si cu ceara alba lipim pe cer: nori durdulii, un soare, zei transparenti.
Caci nu este putere.
Si nu este lipsa puterii;
Doar lemnul
Unei imagini.
Numai tabla uitata
Pe coridoarele pustii.
Acum.
Cand nu mai exista sunete
Cand dincolo de vitrina
Cofetariei e o foaie de desen.
Cu nori lipiti stangaci, cu oameni si troleibuze.
Cand aici, in cofetarie,
Mana mea buhaita, paroasa
Orbecaie dupa mana ta.
Si cand
Mana mea intalneste paharul galben de limonada.

II

l-au furat numele si numele a inviat.
I-au ascuns cainele si cainele a inceput sa existe, l-au povestit despre
Totoma si
Ofir si orasele
S-au ridicat incet din mare.
Dar nimeni nu a stiut, dar nimeni
Nu s-a oprit.
Dar nimeni
Nu a deschis fereastra si nu a spus:
"Iata,
A inflorit un regat din spuma gandului tau."
Asa s-a intamplat.
Asa am pierdut
Cele patruzeci de zile si nopti
Din pustie.
Caci zadarnic
E totul fara zambetul tau.

III

Cu amprentele mele am sigilat aerul.
Cu amintirea chinocefala am inchis dimineata
intr-o cusca de amiant si rugina.

Dar a fost indeajuns?
Dar a fost ceva indeajuns sa opreasca
Raul galbui si murdar, sa incalzeasca
Frunza din palma.
Acum.
Cand e toamna in toate departamentele trupului meu.
Dar a fost ceva cu adevarat?
Dar a existat?
Sub raza becului tau, sub raza
Fierului cornier al balconului tau, sub raza
Borcanului de gogosari, plin de praf, sub raza
Sticlelor goale de vin, sub raza
Papucului tau desperecheat.
Dar a fost, oare a existat?
Acum.
Cand toamna
A secat mlastina si oceanul.
Acum cand orasul
Sta ca un purice pe unghia
Degetului mare, terciuit.

IV

Desigur ca am puterea: sa desprind numele de carnea lui,
Sa dezlipesc senzatia de senzorii ei, sa pun
Fratii sa se omoare, sa fac
Copiii sa cada din pom
Desigur ca am
Puterea, putere, puter
Desigur ca am.
Sub raza
Motului rebegit al papucului tau.

V

Dar tu mi-ai spus "Esti un ticalos,
Un egoist fara suflet.
Nu te gandesti
Decat la tine si la interesele talc."
Tu ai spus "Gata, m-am saturat
Sa fiu curva ta, salteaua ta de carne
Pentru poftele tale, din cand in cand."
Tu ai spus "De cinci ani
Te totjoci cu mine si iti bati joc. imi ajunge!
M-am saturat
De vorbele tale, de povestile talc, de telefoanele
Pe care mi le dai doar cand ai nevoie de mine."
Dar tu mi-ai spus "Gata, s-a terminat!"

VI

Am invatat cel mai bine.
Am fost
Cel mai frumos, cel mai cuminte.
Am fost
Premiantul trupului tau.
Acum stiu.
Acum
Stau si ma uit, imbecil, la tine.



vezi mai multe poezii de: ionel




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.