Trecere - Dumitru Negrea
Poezie adăugată de: dumneg

    duminică, 12 aprilie 2015

Eu merg mereu pe acest drum,
Cum vântul nu poţi să-l apuci,
Apar în zare nori de scrum;
Unde te duci? Unde te duci?

Mai e mult oare până sus?
Eu trec prin caudine furci
Şi dealu-acesta m-a răpus.
Unde tot urci? Unde tot urci?

Iată! Lumina se stinge!
Nu va mai fi nicicând ca azi,
Stelele n-o pot atinge;
Când o să cazi? Când o să cazi?

Şi chiar de-aici tu o să pleci,
Vei bate la albastre porţi,
În calea ta închise-n veci!
Cum de mai poţi? Cum de mai poţi?

Să mergi chiar dacă nu mai vrei,
De drum nu poţi să te fereşti!
Vei căuta ascunse chei …
Pe unde eşti? Pe unde eşti?

Din poarta către nepătruns
Cu sunetul necunoscut,
Paşii-mi pierduţi au mai răspuns:
Eu am trecut! Eu am trecut!

8 Aprilie 2011



vezi mai multe poezii de: dumneg




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Frumos!
stomff
luni, 13 aprilie 2015