Ultimul poem de dragoste in gradina de trandafir - Mariana Marin
Poezie adăugată de: bobo

    joi, 22 ianuarie 2015

In gradina de trandafir a spitalului,
printre bucati de memorie vesela si tablete aruncate
ai descoperit ( dar vezi, numeste exact ! )
legea deplasarii in roiuri a popoarelor vechi,
— astfel de ramasite prohibite
din care se vor hrani intr-o zi noile culturi
Ai privit-o un timp,
ai ascultat-o atenta si fara prea multa graba ;
si dat fiind inteligenta ta
si posibilitatea rapida de adaptare
ai inteles : —
Uite-l, a venit chiar el,
adevarul tras odata de par si cazut acum in dizgratie
( Stop ! inapoi !
Marturiseste intai rusinea zilnica din copilarie :
„Mama si tata erau complexati dimineata
( multa lume astepta atunci razboiul ! )
si tocmai de aceea am hotarat
( dat fiind inteligenta mea
si posibilitatea rapida de adaptare )
sa-mi termin studiile
intr-un orasel de munte, balnear si departe de casa".
In gradina de trandafir a spitalului
venise chiar el, adevarul tras la fata

si cu ochii plesniti.
( Reci si ascutite fusesera caile
Sale ! )
Desigur, sa-l privesc !
Desigur, sa pun acum mana pe el !
Sa-l inghit acum cu memoria mea vesela
si sa-i spun : —
O, tu cal negru pe dinafara
dar atat de alb pe dinauntru !
Regele a murit
si delfinul este bastard !
Hai, in patria mea luminoasa !
Te vor primi la o masa lunga si bogata
asa dupa cum este obiceiul prin partile noastre
rasaritene" Hai, vino mai bine in patria mea luminoasa ! in gradina de trandafir a spitalului am descoperit legea conservarii memoriei vesele — astfel de adevaruri din care se vor hrani intr-o zi urmasii mei, roiurile de cenusa si oase — .
Dar
Tu,
Patrie
Luminoasa !
E una care uita mai bine decat
Tine ?
Cate ziduri ti-au mai cazut ?
Cati dinti ?
Si cate trupuri tinere se mal zbat intre falcile
Tale celeste ?
Cate orasele de munte, balneare si departe de casa ?
Si cate gradini de trandafir, in tinerele omizi viseaza inca ?
Am cautat peste tot adevarul si nicaieri nu l-am vazut mai bine decat intre falcile
Tale celeste !
Nicaieri sufletul meu nu si-a iubit mai tare coastele !
Si eu cum sa-ti multumesc !
La ce sa-ti foloseasca
Tie ultimul poem de dragoste in gradina de trandafir !
Si memoria mea vesela !
Si deplasarea in roiuri a popoarelor vechi !

Asculta-ma !
Va incepe sa ploua al dracului de tare
si se vor ineca si nenorocitele astea de omizi.
Putreda carnea mea
Negru pamantul.



vezi mai multe poezii de: bobo




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.