Ultimul zbor - Daniel Vișan-Dimitriu
Poezie adăugată de: Daniel Vișan-Dimitriu

    joi, 30 iulie 2015

Se-aude un strigăt venind dinspre cer,
sinistru în noapte și-n liniștea ei,
ce pare să-ncheie un dans –derniėre-
c-un ultim adio spre vechi odisei.

Se rupe din neguri, coboară, ușor,
apare, ca-n vis, o frântură de stea,
m-apropii și văd cum bătrânul cocor
continuă, încă, din aripi a da.

Pământul e ringul în noul balans
din care se-oprește, privind înspre cer,
spre stele ce par că-l invită la dans,
și uită că-i singur; începe, stingher,

un vechi ritual, o rotire, și-apoi
în vechi amintiri își găsește puteri,
plutește prin ele, devine vioi
și-ncheie în ritmul de vis și plăceri.

Când zorii se-anunță și stelele pier,
iar ziua renaște în zarvă și cânt,
o scurt-adiere înalță spre cer
o pană a celui ce zborul și-a frânt.



vezi mai multe poezii de: Daniel Vișan-Dimitriu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Superb! Felicitări!
Camelia Ardelean
vineri, 31 iulie 2015


Frumoase versuri.Continua sa scrii deoarece o faci foarte bine.
maria
vineri, 31 iulie 2015


Duioasă și frumoasă !
mirimirela
vineri, 31 iulie 2015


frumoasă curgere. îmi place!
adina coltea
joi, 30 iulie 2015


Imi place mult combinatia aceasta de cuvinte. Da farmec. Te felicit in inima.
ioana
joi, 30 iulie 2015