Un fulger nu se locuiește - Gerra Orivera
Poezie adăugată de: Gerra Orivera

    miercuri, 27 iulie 2016

verbul își contemplă armura
*dedicată lui C. A.*

dacă ar fi să te scriu cărnii mele consumiste
după ce ți-aș citi toate fiordurile
în care-mi ascunzi însingurările sulfurice
aș modula nervurile pietrei în filigran de veșnicie
să am pe ce-mi ciopli legile proprii

semn de carte intraductibil
pulsul
desparte sunetele valurilor (cu țărmurile aferente)
după culorile acceptării
și consistența traficului de influență din planșeta materiei
vertebrele se acordează să-și construiască arhitecturile simfonice
după ecouri
putere fluidă impregnează buricele degetelor
filele întorc pe toate fețele
universuri
artere

cuvintele fără pleoapă au togă de aur

scanarea cu inima a toate octavele
se face pe îndelete
după ce-ai băut zațul tuturor grăbirilor fără pupilă

cântăresc judicios strălucirile
(tot ce extrag din deversărilor vieții prin
trompa lui eustachio)
gâdele își ia tributul cuvenit oricum
sortez vibrații uzanțelor multicolore ale clipei fără
parti-pris-uri rasiale
cât necesarul pentru hrănirea zilnică
rația destinată exportului
taxa de graniță și alte câteva comisioane minore
epuizează aproape stocul alocat

periodic îmi dezbrac indecent toate furtunile solare din gânduri

să dau incandescență oglinzilor
chipurile își varsă
deșerturile
în centrul fiecărei atingeri

sub pragul tău voi aștepta cuminte să deschizi
noi zări în artere

pergamentul vieții are anduranță crescută
din călimara mea ies runele înălțării

mi-am băut lutul până la ultima pasăre măiastră

văzduhul cărnii
miroase a busuioc și a tine



vezi mai multe poezii de: Gerra Orivera




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.



Comentarii:

Frumos îndemn la reflecţie.
tania
miercuri, 27 iulie 2016