A două stelă funerară - Vasile Voiculescu
Adăugat de: Gerra Orivera

Am părăsit părinţii, prietenii şi turma...
Gol m-am culcat pe pajişti zâmbind nemuritor
În van trimiteţi dorul şi plânsetul pe-o floare:
Aicea câinii vieţii nu pot să-şi afle urma.

Scăpat din jugul cărnii, afară din destine,
Văd cum desăvârşirea-mi însămânțase humă...
Doar după noaptea morţii, târziu, abia acuma
Începe dimineaţa eternităţii-n mine.

(Pe groapă lui Octavian Goga)



vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.