Dochia - Vasile Voiculescu
Adăugat de: Gerra Orivera


Stă între surate harnice şi toarce ...
Toarce dar nu cântă . Numai ochii suri
Din cerdac spre munte sperioşi i'ntoarce :
Bântuie departe foc peste păduri.

Muls uşor din caier de lână seină
Nevăzutul oaspe, doru'şi face loc
O surată toarce, toarce şi suspină
Dochia o prinde dulce de mijloc!

Azi ea nu mai spune ca la orice veghe,
"Arme celor teferi, flori pentru cei morţi"
Tremurând, în spate îşi mai ia o zeghe
Au răsbit duşmanii până lângă porţi.

Cozile plăviţe azi le-a'ncins pe frunte
Şi-a secat isvorul basmelor cu smei
Trebuie să fugă mâine'n zori la munte
Şi cu ea să ducă cârduri de femei.

A troznit o grindă! ce nebună spaimă :
Porţile cetăţii iată-le se sparg
Albă cum e varul nu ştie ce'ngaimă
Şi-a rămas cu ochiul pironit şi larg.

Șovăiesc în neguri minţile ei treze,
Mierea ei din suflet s'a făcut venin :
Colo, sus, pe ziduri, de pe metereze
Îi rânjeşte' n ţeapă capul lui Longin.

I-a'ngheţat i clipă inima sărită
Şi, aşa întreagă s-a făcut de sloi,
Stând între surate dreaptă şi'mpietrită
Ca o stână albă pe un plai cu oi.



vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.