Ecce tempus - Vasile Voiculescu
Adăugat de: Gerra Orivera

Numai în arbori inelele anilor
mereu se lărgesc.
În trupul meu timpul sporeşte subţire
de la o zi mai firav – la altă, subt crugul ceresc.

Tinere sunt încă, tinere toate popoarele -
- Eu, fiul lor, cât de bătrân!
Munţii mai cresc, cu umbrele lor, din adâncuri.
Nici frunte, nici inima n-am să-i îngân.

Fosforul şi apă, cărbunele, galbenul sulf
de subt scoarţă în lamură dau.
Stihiile, ele mai cred în obştească poruncă.
Eu trepte în sus – nu reiau.



vezi mai multe poezii de: Vasile Voiculescu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.